Amintiri din întuneric: fotografia medicala

„Interiorul corpului uman este o lume ascunsă, închisă. Gândul de a-l pătrunde face ca mintea să proiecteze imagini legate de moarte și de carnaj. E sânge acolo. Nu e de pătruns”. Aceste cuvinte însoțesc imaginile fotografei Cristina Bobe în prima expoziție care aduce în atenția publicului un gen mai puțin cunoscut în România: fotografia medicală.

Cristina este o tânără care s-a reprofilat de mai multe ori pe parcursul anilor pentru a-și găsi vocația. De când era mică, îi plăcea jurnalismul, iar în clasa a VI-a, când era încă în orașul natal, Brașov, făcuse un ziar pentru copii care a funcționat câțiva ani. „Toți apropiații mei erau convinși că voi urma o carieră în presă pentru tot restul vieții, însă în liceu am avut bucuria de a cunoaște un profesor de filozofie care avea să-mi influențeze alegerea. Eram sigură că voi lucra din nou în presă, însă am văzut filozofia ca pe o completare. Astfel, am dat la Filozofie și în ultimul an de facultate m-am angajat la HotNews unde am lucrat un an și jumătate. Inițial eram pe tura de noapte unde scriam știri externe. După șapte luni nu am mai putut tolera programul, aveam și licența și atunci am trecut pe programul de zi și am fost repartizată la rubrica de sănătate”, povestește Cristina Bobe.

Pasiunea mea pentru medicină este un motiv să fiu în sala de operații și pasiunea pentru jurnalism mă face să îmi doresc să transmit exact ceea ce văd. Mi se pare într-un fel suprarealist ceea ce se întâmplă într-o sală de operații: este bucuria de a fi părtaș la ceva atât de însemnat pentru un om.

A început să meargă foarte mult prin spitale, să cunoască foarte mulți medici și a descoperit, astfel, o nouă lume mai puțin cunoscută. Făcea reportaje, relata povești ale pacienților, dar scria și materiale tehnice. Preocuparea pentru medicină și pentru fotografie a pornit în paralel când un fotoreporter din redacția în care lucra a vândut un Nikon model D5100 la jumătate de preț. În felul acesta și-a luat primul aparat de fotografiat DSLR. „Lucrând pentru rubrica de sănătate, la HotNews eram trimisă și la operații de unde uneori transmiteam live. Prima operație pentru mine a avut loc la MedLife unde am fost cu un coleg care filma și unde eu trebuia să fac fotografii și să realizez un interviu cu medicul. Se întâmpla în 2011. Asistentele au fost foarte atente cu noi, ne spuneau să le facem un semn dacă ni se face rău, dar pe măsură ce decurgea operația, am constatat că eram chiar foarte curioasă cu privire la ceea ce se întâmpla pe masa de operații. Era o operație laparoscopică la un pacient cu mai multe hernii. Cu timpul îmi făcusem prieteni printre medici care mă luau cu ei în gărzi, în special un prieten de la Spitalul Clinic de Urgență Floreasca. Mă îmbrăca în halat, îmi dădea stetoscop și spunea că vreau să dau la medicină pentru a avea acces în spital”, povestește Cristina.

De la jurnalism la fotografie via Facultatea de Medicină

Între timp renunțase la jobul de la HotNews și a început să se pregătească cu adevărat pentru admiterea la Medicină. „Mi se părea că viețile medicilor aveau foarte mult sens, pe când a mea nu. Cu toate acestea, a fost un punct în care mi-am dat seama că se pot face multe lucruri și în presă. Articolele mele aveau 10 mii sau 15 mii de vizualizări, însă niciodată nu am dat foarte mare importanță acestor evidențe. În schimb, când am participat la Stadionul Dinamo la un curs de prim ajutor care intra în Cartea Recordurilor ca număr de participanți și când, la un moment dat pe scenă s-a anunțat că erau prezenți în jur de 7.500 de oameni, abia atunci am reușit să fac asocierea cu dimensiunea numărului de cititori la un articol”, își amintește Cristina. Ca urmare, deși se hotărâse să renunțe la jurnalism, și-a păstrat totuși dorința de a împărtăși publicului modul în care vede lumea. „Din păcate nu am intrat la Medicină și după acea etapă am devenit mai pragmatică și am început să iau în calcul și aspectele financiare ale acestei alegeri. Astfel, m-am resemnat cu gândul că nu voi mai mai încerca. Eram într-un punct în care nu știam în ce direcție să o iau și am început să fac un bilanț al lucrurilor care îmi plac și pentru care aveam înclinație. Din mai multe căutări pe Google am introdus și cuvintele cheie <<medicină>> și  <<fotografie>> și așa am descoperit fotografia medicală”, spune Cristina Bobe.

După ce a descoperit virtual acest domeniu, a abordat un medic de la o clinică privată, pe doctorul Rafael Halpern, care i-a permis să asiste la mai multe operații și să fotografieze în timpul procedurilor, chiar dacă nu venea din partea unei instituții de presă. Foarte curând, Cristina și-a dat seama că prin operațiile la care asista avea ocazia să vadă mai multe decât studenții de la Medicină în primii ani de facultate. A început să își construiască un portofoliu și chiar să inițieze prima platformă online de fotografie medicală. „Pregătindu-mă pentru intrarea la facultatea de medicină, am strâns atlase și manuale medicale care m-au ajutat să fac documentarea înaintea operațiilor. Cu toate acestea, în timpul unei proceduri, eu nu caut latura tehnică a intervenției, ci caut atmosfera și tot ce ține de vizual în sala de operații. Am descoperit că am o obsesie pentru mâinile chirurgilor pe care le văd foarte rafinate, pe cât de brutală ar putea fi considerată profesia lor. La un moment dat am realizat o fotografie pe care am intitulat-o <<Dirijorul>> pentru a sublinia tocmai această calitate a unor medici care poate trece neobservată în ochii pacienților sau a publicului”, declară Cristina Bobe.

În iarna lui 2013 tânăra a primit o primă invitație din partea unui muzeu de a expune fotografiile ei. Această invitație a venit din partea curatorului Laura Coltofean de la Muzeul Brukenthal din Sibiu. „Niciodată nu m-am gândit că aceste fotografii pot fi expuse într-un muzeu de artă. Ele erau pentru mine un mod de consolare, un pretext de a păstra legătura cu medicina și totodată o sursă de existență. Cu ocazia aceasta am dezvoltat conceptul exxpoziției Gentle Violence (împreună cu dr. Horia Mureșian, șeful Secției de chirurgie cardiovasculară de la Spitalul Universitar de Urgență din București, anatomist și expert al fotografiei medicale a cordului și cu artistul Sebastian Florea, care a realizat sunetul expoziției) pe care l-am gândit ca pe o serie de expoziții care să trateze mai multe părți ale corpului, pe durata mai multor ani. Mi-am dat seama că fiecărui organ în parte ar trebui să îi dedic mai mult decât o simplă expoziție și voi încerca în perioada următoare, poate timp de un an sau doi, să mă dedic operațiilor pe inimă”, afirmă artista. Fotografiile din expoziția Gentle Violence – The Heart sunt din operații pe cord deschis, realizate la Spitalul Universitar din București, în compania medicului Horia Mureșian, la Clinica ICCO din Brașov, alături de doctorul Narcis Filipescu, la Institutul Clinic Fundeni, alături de doctorul Horațiu Moldovan sau la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Curie” din București.

Gentle Violence permite accesul într-o lume puțin cunoscută și adesea temută care, asociată fiind cu durerea, este privită cu reținere, în pofida actului salvator pe care îl implică. Fotografiile Cristinei Bobe ne dezvăluie, însă, lumea fascinantă a sălii de operație, a intervenției chirurgicale propriu-zise în formă brută, necosmetizată, surprinzând artisticul eleganța și delicatețea gesturilor chirurgicale, emoția, diversitatea trăirilor și bogăția cromatică în științificul aparent rigid. (Laura Coltofean, curatorul expoziției Gentle Violence)

Fotografia medicală – pionierat în România

Fotografia medicală în România nu este foarte cunoscută și nu este făcută ca artă. Deocamdată, ceea ce face Cristina Bobe sau ceea ce vede în expozițiile sale este fotografie artistică de inspirație medicală. Fotografia medicală, spune Cristina, așa cum se dezvoltă ea în Marea Britanie, spre exemplu, are aspecte mult mai tehnice. „Este un document care însoțește fișa pacientului, în așa fel încât să fie urmărită evoluția unei patologii. Spitalele au studiouri de fotografie dotate inclusiv cu videograf și echipă de grafică. Un vis ar fi să înființez un asemenea departament în cadrul unui spital din România, de preferință universitar. Am făcut această vizită de documentare la Londra care mi-a folosit foarte mult și sper să mă întorc acolo pentru un stagiu. La Festivalul Photo Romania, organizat în luna mai la Cluj-Napoca, am ajuns de fapt pentru că îmi doream să particip la workshop-urile de fotografie dentară. Consider că în acest domeniu pe care îl descopăr acum și pe care încerc să să îl cunosc, fără perfecționare continuă nu ai cum să evoluezi”, precizează artista.

Gentle Violence este un proiect de pionierat și îmbină două domenii diferite (arta și medicina) printr-un gen fotografic puțin cunoscut în România, fotografia medicală. Imaginile descriu cronologic și tematic etapele importante ale intervențiilor pe cord deschis și prezintă aspecte delicate, gesturi elegante, cromatica sălii de operație și a elementelor care o compun, într-o abordare documentară, dar și estetică. 

Incursiunea în propriul corp este gestul de maximă intimitate, cu nivelul cel mai ridicat de intruziune, dar pe care îl încredințăm unui om necunoscut: chirurgul. Amintirile și memoria momentului nu se mai înregistrează în conștiența adormită. Un întreg mister este menținut în jurul acestor spectacole cu casa închisă: operațiile. Nu știm niciodată ce se întâmplă în spatele ușilor albe. Când trecem de ele, pentru noi este deja întuneric. Cu toate acestea, corpul sub lumina lămpilor scialitice este învestit cu o aură divină. În timp c pacientul își petrece orele într-un somn adânc, indus, înăuntrul și în afara corpului său chirurgii derulează un film fascinant, dominat de culori vii, de sunete și gesturi elegante. Mâinile medicilor par o extensie a <<mâinilor>> lui Dumnezeu. Rolul meu este să aduc amintiri din întuneric, din corpurile închise ale oamenilor, din sălile de operație sterile, fără ferestre, fără alte porți către lume, în afară de fotografii…”, spune astăzi, despre atmosfera din sala de operații, artista care, dintr-un jurnalist plictisit în fața calculatorului a devenit una dintre cele mai pasionate artiste din România în domeniul fotografiei medicale.

Cu referire la prima operație pe cord deschis la care a asistat, artista își amintește „În cazul manevrei care presupune tăierea sternului chiar nu știam cum voi reacționa și m-am așteptat la orice din partea mea. Surprinzător pentru cei care mă cunosc și care mă cred o persoană sensibilă, am făcut față.” În paralel cu operațiile pe cord, în săptămânile care urmează, Cristina va asista și la operații de chirurgie plastică.

Într-o sală de operații, protocoalele și regulile care trebuie respectate sunt foarte stricte. În primul rând sunt reguli legate de igiena aparatului de fotografiat înainte de a intra în sala de operație, precum și interdicția de a atinge orice obiect sau suprafață din zona sterilă. De regulă, fotograful are libertate de mișcare în sală, dar de cele mai multe ori așteaptă invitația medicilor de a se apropia de pacient atunci când aceștia consideră că momentul este unul care merită imortalizat. „Pentru mulți medici sunt foarte interesant de fotografiat aspectele tehnice ale operației. Pe mine mă interesează însă și partea de pregătire a pacientului și atunci stau chiar și cinci-șase ore în sală pentru a surprinde toate etapele. Mi-am dat seama că motivul pentru care îmi place să fiu acolo, în sala de operații este pentru că sunt o persoană destul de retrasă și timidă și mi-e greu să stabilesc o relație cu oamenii pe care îi fotografiez. Acolo însă toată lumea e concentrată pe ceea ce are de făcut și nimeni nu mă observă. Atmosfera nu este una ca în filme, nimic nu e precipitat, nimic nu este regizat. Eu doar trebuie să surprind momentele rare și cadrele aerisite. Tensiunea există, dar este mult mai discretă”, dezvăluie Cristina.

În această toamnă Cristina Bobe va porni o serie de expoziții terapeutice și ateliere foto pentru copii în spitale prin care își dorește să fie utilă pacienților care suferă de diferite afecțiuni, după ce în 2013, împreună cu Alianța Pacienților Cronici din România (APCR) și cu fotograful Radu Oprea, a lansat o expoziție foto inedită pentru publicul larg, cu fotografii ale pacienților care suferă de boli cronice.

Revista Sinteza, Nr. 17, Iunie 2015